„Nu uita niciuna din binefacerile Lui”

SMN – 10 / 2020

Dragi prieteni, în ultimele luni, multe domenii din viaţa noastră s‑au schimbat drastic. Putem chiar spune că situaţia creată de coronavirus are o influenţă puternică şi în general nedorită asupra fiecărui aspect al vieţii noastre. Dacă la început încă ne gândeam şi speram că va fi doar o scurtă perioadă de timp, încet‑încet ne dăm seama că trebuie să ne obişnuim cu o nouă realitate, una care prezintă multe limitări şi incertitudini.

Aceste influenţe externe au consecinţe serioase şi asupra lucrării noastre de misiune. Am putut în continua­re organiza anumite evenimente, dar noile condiţii sunt extrem de dificile şi costisitoare. În plus nu există siguranţa planificării nici pe termen scurt, nici pe termen lung. Aceste condiţii ne pot împiedica şi afecta personal, profesional sau în slujire.
În urmă cu ceva timp am văzut un tricou cu următoarea maximă tipărită pe el: „Sunt prea binecuvântat pentru a fi stresat.” Am zâmbit şi am mers mai departe, dar esenţa acestei afirmaţii mi‑a rămas în minte. Mi‑a adus aminte de Psalmul 103, astfel că mi‑am pus inevitabil întrebarea: Pe ce ne concentrăm noi când trecem prin situaţii grele, aşa cum poate că experimentăm momentan?
În versetul 2 al acestui psalm se spune: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!”
Când totul ne merge bine, tindem să uităm că Domnul Se află în spatele binecuvântării noastre, iar când lucrurile merg rău, uităm cum ne‑a binecuvântat Domnul.
Nu ştiu în ce circumstanţe a scris David acest psalm, dar el nu pierde ocazia de a enumera tot binele pe care i l‑a făcut Domnul. Mai mult, el îşi îndreaptă privirea înainte şi descrie binele pe care îl va mai face Domnul. Această siguranţă duce la o afirmaţie legată de atotputernicia şi îndurarea Domnului nostru. Aici avem şi răspunsul la întrebarea: De ce suntem atât de binecuvântaţi de Domnul? În plus, cum ştim că ne putem aştepta şi la alte binecuvântări?
În versetul 19 se spune: „Domnul Şi‑a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.”
El nu este un prizonier al circumstanţelor noastre. El este deasupra lor şi domneşte peste ele. Această siguranţă este binefăcătoare, deoarece Domnul nostru este acelaşi ieri, şi azi, şi mâine. În jurul nostru totul poate fi nesigur, dar El este siguranţa noastră.
În capitolul 16 din Faptele Apostolilor găsim un exemplu minunat pentru această atitudine conformă cu Psalmul 103. Începând cu versetul 23 citim cum Pavel şi Sila, în ciuda dificultăţilor mari, nu s‑au oprit din a‑L lăuda pe Dumnezeu. În întunericul unei închisori, cu picioarele în butuci, ei aveau totuşi pace şi bucurie la miezul nopţii, deşi, cu siguranţă, o astfel de situaţie determina în acelaşi timp şi în aceşti oameni ai lui Dumnezeu sentimente de tristeţe şi deprimare. Lamentarea şi comentariile ar fi fost astfel de înţeles. Ei însă au ales contrariul. Fiindcă circumstanţele exterioare şi neliniştea interioară îi împiedicau să doarmă, ei au folosit ceasul cel mai întunecat din noapte, din cel mai întunecat loc al prizonieratului, pentru a‑L lăuda pe Domnul. Nu doar prizonierii închişi cu ei au auzit aceasta, ci şi Dumnezeu, iar El a răspuns cu un cutremur. Ca urmare a acestui fapt, temnicerul împreună cu întreaga lui familie au fost salvaţi şi botezaţi.
Dacă, în ciuda circumstanţelor apăsătoare, ne concentrăm asupra binecuvântărilor lui Dumnezeu şi Îi mulţumim pentru acestea, putem fi o mărturie, la fel ca Pavel şi Sila. Este foarte posibil ca astfel Domnul să ne facă o binecuvântare în locul în care ne‑a aşezat.
Având toate aceste lucruri în vedere, vă doresc multă putere şi încurajare prin citirea acestei ediţii a revistei noastre, Strigătul de la miezul nopţii.

Al dumneavoastră,
Steve Keller