ASTĂZI – S. 14. iunie 2025

Versetul zilei din 2 Tesaloniceni 2,16-17

«Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!»

Meditații zilnice de Wim Malgo

«şi am auzit ca un glas de gloatã multã, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, a început sã împãrãţeascã“.»

Apocalipsa 19,6

Nu ar trebui ca noi, copiii lui Dumnezeu care ne aflãm pe drum spre raiul veşnic sã luãm exemplul oştilor cereşti care Îl laudã şi Îl preamãresc cu voce tare pe Domnul? Sã recunoaştem, am fost delãsãtori în ce priveşte mulţumirea şi lauda Lui! Dacã cea mai importantã slujbã a îngerilor este sã-L laude pe Dumnezeu, atunci cu siguranţã ei au un motiv întemeiat sã facã acest lucru. Dacã în ceruri heruvimii şi serafimii Îl laudã zi şi noapte pe Dumnezeu, atunci acest lucru trebuie sã aibã consecinţe importante (vezi Apoc. 4,8-11). Sã analizãm cu seriozitate afirmaţiile fãcute mai sus: dacã cea mai importantã atribuţie a fiinţelor cereşti este de a-L lãuda pe Dumnezeu, atunci cu siguranţã şi oamenii trebuie sã-L venereze, sã-I aducã laudã şi mulţumire. Prin laudã şi mulţumire suntem transformaţi în imaginea Dumnezeului celui veşnic. Adorarea Lui nu ar trebui sã lipseascã de pe buzele noastre; prin ea Dumnezeu Îşi culege slava şi gloria, iar Numele Sãu este mãrit în tot universul.