ASTĂZI – J. 5. martie 2026
Ce este sfinţirea? Cel mai profund înţeles al sfinţirii îl găsim în textul din Evrei 13,12: «De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.» Imediat urmează chemarea la sfinţire: «Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui» (Evrei 13,13). Isus a venit pe acest pământ pentru a ne sfinţi, dar şi noi trebuie să venim la El pentru a fi sfinţiţi. Întrebarea decisivă este următoarea: doreşti tu să fii sfinţit, adică să fii ales de Isus? Vrei să renunţi la «relaţii», la bunuri şi la bogăţiile materiale pentru a fi una cu Domnul Isus? Există doar o singură cale a sfinţirii şi ea duce cu siguranţă la Isus. Duce nu numai la cruce, ci şi pe cruce. Sfinţirea este de o importanţă vitală, deoarece dacă nu dorim să mergem unde a fost Isus, nu putem să ajungem nici unde este El acum. Iată de ce este scris în Epistola către Evrei: «Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14). Timpul ne presează, clipa întâlnirii cu Isus pe norii cerului se apropie din ce în ce mai mult. Să nu pierdem din vedere faptul « că Dumnezeu nu ne‑a chemat la necurăţie, ci la sfinţire» (1 Tes. 4,7).