ASTĂZI – S. 14. iunie 2025

Versetul zilei din 2 Tesaloniceni 2,16-17
«Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!»
Meditații zilnice de Wim Malgo
«şi am auzit ca un glas de gloatã multã, ca vuietul unor ape mul­te, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Ale­lu­ia! Dom­nul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, a în­ce­put sã îm­pãrãţeascã“.»
Apocalipsa 19,6

Nu ar trebui ca noi, copiii lui Dumnezeu care ne aflãm pe drum spre raiul veşnic sã luãm exemplul oştilor cereşti care Îl laudã şi Îl preamãresc cu voce tare pe Domnul? Sã re­cunoaştem, am fost delãsãtori în ce priveşte mulţumirea şi lau­da Lui! Dacã cea mai importantã slujbã a îngerilor es­te sã-L laude pe Dumnezeu, atunci cu siguranţã ei au un motiv întemeiat sã facã acest lucru. Dacã în ceruri he­ru­vimii şi serafimii Îl laudã zi şi noapte pe Dumnezeu, atunci acest lucru trebuie sã aibã consecinţe importante (vezi Apoc. 4,8-11). Sã analizãm cu seriozitate afirmaţiile fã­cute mai sus: dacã cea mai importantã atribuţie a fiinţelor ce­reşti este de a-L lãuda pe Dumnezeu, atunci cu siguranţã şi oa­menii trebuie sã-L venereze, sã-I aducã laudã şi mul­ţu­mire. Prin laudã şi mulţumire suntem transformaţi în ima­ginea Dumnezeului celui veşnic. Adorarea Lui nu ar tre­bui sã lipseascã de pe buzele noastre; prin ea Dumnezeu Îşi culege slava şi gloria, iar Numele Sãu este mãrit în tot uni­versul.