ASTĂZI – mar. 15. septembrie 2026

Isus este Mielul lui Dumnezeu pentru a ne descoperi mã­­re­­ţia şi complexitatea biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus es­te, ciu­­dat, biruinţa mielului. El a câştigat‑o, dar nu prin efor­turi uma­ne, pentru cã «El a fost rãstignit prin slã­bi­ciu­ne» (2 Cor. 13,4). De aceea versetul, în paradoxul sãu di­vin, este atât de pu­ternic: «Iatã Mielul lui Dumnezeu, ca­re ridicã pãcatul lu­mii» (Ioan 1,29)! Cel mai slab a câş­ti­gat cea mai mare bi­ruinţã spiritualã! Cât de slãbit era Dom­nul Isus Cristos când a mers la Golgota vedem din fap­tul cã S‑a prãbuşit sub gre­u­tatea crucii. Dar când a fost crucificat înaintea tuturor mar­torilor din lumea in­vi­zibilã a avut loc practic cea mai ma­re demonstraţie de pu­tere din toate timpurile: Mielul lui Dum­nezeu a luat asu­pra Lui pãcatele întregii lumi! De un­de aceastã putere spi­ritualã extraordinarã în Mielul slab, sã poa­tã purta pã­ca­te­le întregii lumi? Iatã rãspunsul: dragostea ne­sf­âr­şitã a lui Dumnezeu Îl susţinea, cãci nu este scris «Iatã, aces­ta es­te Mielul», ci «Iatã Mielul lui Dumnezeu». Doar prin pu­te­rea dragostei lui Dumnezeu a putut Isus Cristos sã în­fãp­tu­iascã ceea ce a rãmas pe veci valabil, şi anume sã plã­teas­­cã pentru toate pãcatele şi fãrãdelegile oamenilor. Cine Îl ur­­meazã pe Miel va avea parte de aceeaşi experienţã: în cea mai mare slãbiciune va realiza însã ce e mai greu. În aceas­tã lu­minã, cuvântul Scripturii are o deosebitã sem­ni­fi­ca­ţie: «cãci puterea Mea în slãbiciune este fãcutã desãvârşitã» (2 Cor. 12,9).