„Ceea ce părea o pierdere, a devenit un câștig”

Dragi prieteni, sunt sigur că aţi trecut cu toții prin situația în care planifici un proiect, poate o călătorie, o sărbătoare sau un alt eveniment. Totul este gândit și organizat până în cele mai mici detalii. Te rogi în mod special pentru acesta, dar apoi lucrurile se întâmplă altfel, chiar complet diferit de cum credeai. Cu toate acestea, nu este neobișnuit să îți dai seama, în retrospectivă, că totul a ieșit de fapt bine, deși altfel decât era planificat, așa cum se spune în Proverbe 16,9: „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” 

Vizita la filialele misiunii noastre de peste ocean era necesară de mai mult timp. Călătoria în America de Sud și de Nord a fost gândită, discutată și planificată cu deosebită atenție. Bineînțeles, ne-am rugat mult pentru ea. Toți cei implicați au făcut eforturi mari. Călătoria a solicitat toată flexibilitatea noastră. Nu mai puţin de zece zboruri au fost anulate, astfel că am fost nevoiți să o luăm pe alte rute. Acolo unde am vrut să ajungem mai întâi am ajuns la final. În unele locuri a trebuit să stăm mai mult decât era planificat. Acolo unde am vrut să stăm mai mult, șederea noastră a fost mai scurtă. În plus, s-a adăugat o stare de sănătate precară, cu probleme gastrointestinale, o valiză a fost spartă și ni s-au furat lucruri. Un telefon mobil a fost pierdut, iar apoi regăsit după ce ne-am îngrijorat, ne-am rugat și l-am căutat. Ne rugasem: „Doamne, ajută-ne să rămânem sănătoși, apără-ne de pierderi sau de a ni se fura lucruri!” Bucuria și pacea nu ne-au părăsit niciodată și, de fiecare dată, ne-am dat seama că totul a fost perfect, şi în cele din urmă, în favoarea lucrării. Noi planificasem, dar Domnul ne-a dirijat pașii, pentru binele nostru și al celor pe care ne-a îngăduit să îi vizităm. A experimenta ceva din modul în care Domnul lucrează pe câmpurile de misiune, prin toate greutățile, este întotdeauna foarte îmbucurător și întrece multe alte bucurii. 

Nu ne putem compara câtuși de puțin cu apostolul Pavel și cu colaboratorii săi, dar și el a relatat în repetate rânduri despre ceea ce a experimentat în călătoriile lui. Au fost biruințe și roade, dar și accidente, atacuri, boli, persecuții etc.

Ca și creștini, este plăcut să știm că totul are un sens mai înalt cu Dumnezeu, deși căile pe care trebuie să mergem par încurcate și nu le înțelegem. De multe ori vedem doar ceea ce ne-am propus, ce planificăm și scopul pentru care ne luptăm, dar Domnul nu vede doar pașii individuali, ci îi și călăuzește. Este minunat că ne putem afla în cadrul stabilit divin și putem avea încredere că El are un scop minunat pentru toate. 

Am auzit mărturia unui bărbat care a găsit un portofel. Cu siguranță că persoana care îl pierduse îl căuta și se ruga să îl recupereze. În interiorul portofelului se afla un mic tract, care sugera că adevăratul proprietar era un creștin. Lucrul miraculos, însă, a fost că persoana care găsise portofelul era pe cale să își ia viața din disperare. Cu puțin timp înainte de a comite acest act, a descoperit portofelul și a citit tractul. Acesta l-a convins să nu facă gestul pe care îl planificase și a astfel a ajuns la o credință vie în Domnul Isus. 

Poate că proprietarul portofelului pierdut a întrebat dezamăgit: „Doamne, de ce nu îngădui să îmi găsesc portofelul? De ce nu mă auzi?” Ceea ce părea a fi o pierdere a devenit un mare câștig. Ceea ce era pierdut a dus la biruință. Rugăciunea neascultată a devenit salvarea unui suflet disperat şi deznădăjduit, care își pierduse tot curajul de a înfrunta viața. 

Haideți ca în orice situație din viață să ne bazăm pe faptul că ne putem încrede în Domnul!

Norbert Lieth