Ce poate învăța cea mai mare viețuitoare de la cea mai mică

Dragi prieteni, găsim scris în Proverbe 6,6: „Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!”

Conform poziției sale, omul este fără îndoială ființa supremă de pe pământ, iar furnica este una dintre cele mai mici ființe vii. Ce am putea învăța totuși de la ea?

Hărnicia, cu siguranță! În timpul verii, de exemplu, vedem cum furnicile lucrează neîncetat, într-un mod bine organizat. Ele trag, se spetesc, cară și se ajută reciproc. În raport cu mărimea corpului lor, sunt extrem de puternice și, măsurate după lungime, foarte rapide. Următoarele două versete din Proverbe 6 ne explică faptul că, deși furnicile nu au un conducător, ele colaborează perfect și își adună hrana în timpul recoltei de vară. În același mod, Biserica lui Isus nu are un conducător ecleziastic deasupra ei, ci este condusă de Duhul Sfânt. 

Majoritatea creștinilor sunt, fără îndoială, harnici, credincioși și de încredere. Ei își văd de lucru, își întrețin familia și ajută în adunare. Și odihna este importantă – furnicile intră într-un fel de hibernare. Letargia însă este mereu la pândă – letargia în abordarea Bibliei, în viața de rugăciune sau în participarea la închinarea bisericii locale, în angajamentul spiritual. Riscăm să uităm că este încă vremea recoltei și că trebuie să ne implicăm. Ar trebui să fim implicați în zidirea bisericii și în câștigarea sufletelor oamenilor pentru veșnicie. În acest sens, oboseala sau lipsa de concentrare pot fi foarte dăunătoare.

Cercetările au arătat că o colonie de furnici funcționează ca un organism. De asemenea, furnicile pot supraviețui numai în grup. Dacă una dintre aceste insecte pierde contactul cu colonia sa, din orice motiv, ea este cu siguranță sortită morții.

Creștinii care se izolează de congregație, care părăsesc adunarea locală și își văd de drumurile lor, nu de puține ori mor spiritual, cad în erezii sau pradă sectelor, devin neadaptați și se pierd.

Fiecare creștin s-a născut din nou ca membru al Trupului Domnului în biserică și, prin urmare, are neapărată nevoie de părtășie cu alți credincioși. Această părtășie are ca scop zidirea reciprocă și susținerea vieții spirituale. 

Un fost pădurar mi-a povestit despre hibernarea furnicilor. Când soarele de primăvară încălzește mușuroiul de furnici, insectele din straturile superioare se trezesc primele. Apoi se târăsc afară, se întind deasupra furnicarului și absorb căldura. Aşa încălzite merg în straturile inferioare, pentru ca și celelalte furnici să fie încălzite și trezite. 

Aceasta este și sarcina noastră ca și creștini: să ne încălzim unii pe alții, să practicăm dragostea concretă și să oferim ajutor. 

În Proverbe 30,25 se mai spune că furnicile nu sunt un popor puternic, dar totuși își pregătesc hrana vara. La fel este și cu Biserica lui Isus. Ea nu este puternică în sine, dar atunci când stă împreună, unită într-un singur Duh, poate muta munții din loc. Prin urmare, ar trebui să căutăm unitatea și să evităm invidia, gelozia și certurile. Să nu lucrăm unii împotriva altora, ci împreună pentru ceilalți, având în minte cel mai înalt scop: glorificarea Domnului Isus Cristos.

Următoarele versete din Epistola către Filipeni ne pot motiva să facem acest lucru:

„Dacă este vreo îndemnare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci în smerenie fiecare să îl privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus” (Fil. 2,1–5).

Acesta să fie scopul nostru pentru noul an!

Norbert Lieth