Oare de ce atâţia credincioşi nu umblă cu adevărat împreună cu Dumnezeu? Una din cauzele cele mai frecvente este o stare de oboseală spirituală: nu ţii pasul cu Domnul, când ar trebui să umbli în El şi cu El. Rămâi în urmă, eşti leneş şi delăsător în rugăciune şi în slujire – şi prin aceasta se rupe legătura organică cu Domnul Isus. Consecinţa imediată este o stare de confuzie spirituală. În Evrei 12,3 suntem îndemnaţi să nu obosim în a fi curajoşi şi să nu fim delăsători. O altă consecinţă dezastruoasă a acestei oboseli spirituale este faptul că nu mai suntem nici receptivi, nici interesaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea Domnul suspină spunând: «Ai văzut multe, dar n‑ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n‑ai auzit» (Isaia 42,20). Aceste cuvinte ilustrează răceala noastră spirituală. Să facem tot ceea ce ne stă în putere! În 2 Petru 1,3 suntem asiguraţi că ne‑au fost create toate condiţiile pentru o asemenea umblare: «Dumnezeiasca Lui putere ne‑a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne‑a chemat prin slava şi puterea Lui.»
